Am ajuns acasa! E minunat. Imi era dor de caldura casei parintesti. (Asa vorbesc de parca nu am mai fost acasa de cativa ani...)
Imi era dor de toate ornamentele de craciun. Imi era dor de parinti. Imi era dor de patul meu :)
Zapada e complementara!!! Simt o fericire interioara pe care nu am simtit-o de mult. Deci ma pot apuca de lucru :)
Cat timp va dura aceasta fericire? In cat timp imi va fi din nou dor de Timisoara? Conteaza? Nu acum...
Bravo ducu, imi place blogul tau, ar trebui sa scri mai des .
ReplyDeletesi tu esti..?
ReplyDeletenu conteaza cine sunt, eu te incurajez sa scri. Ar trebui sa scri despre filme. Stiu ca iti plac, si ai in tine otara de cinefil ...
ReplyDeleteok..ma mai gandesc..
ReplyDeletedeci, nici un post. ma gandesc ca inca nu ti-a venit inspiratia. uneori inspiratia vine cand te apuci sa scri
ReplyDeletesunt cam ocupat in ultima vreme. dar, poftim unul scurt.
ReplyDeletenice sa te aud ca ti`o fost dor de casa...
ReplyDeleteprea multi anonimi...sincer
ReplyDeletedeal with it
ReplyDeleteyap, nu am de ales
ReplyDelete