Fiecare cum poate. Ne zbatem pentru ceva ca sa vina altul mai mare sa ia tot. Simplu. Jungla. Asa e peste tot si niciunde. Asa e la noi acasa, in Romania.
E dezamagitor cand te lupti pentru ceva si apoi totul este furat. De ce? Pentru ca se poate. De ce? Pentru ca in cei 7 ani de acasa nu ai fost invatat sa arunci la gunoi, ci pe jos. Nu ai fost invatat sa zici te rog sau multumesc. Buna crestere nu mai este.
Vrei sa supravietuiesti? Trebuie sa fii nesimtit. Altfel nu se poate. Cu frumosul sigur nu se poate.
Si atunci ce faci? Ramai singur. Nu mai zici la nimeni nimic si incerci sa faci totul cu propriile puteri. Totul ok pana acuma, doar ca se aduna prea multe. Si nu ai fost invatat cu atatea si nici nu ar fi normal sa faci atatea. Dar nu aia conteaza. Mai amani una sa faci alta. Inca merge. Dar pana cand? Pana acum. Pana iti cad toate in cap si nu mai ai ceva. Incerci sa fugi, sa te feresti, sa cauti un loc de adapost; degeaba. Nu ai unde. Opreste-te! Stai pe loc si primeste-ti palmele. Asa. Acum uita trecutul si treci mai departe.
Continua. Succes.
No comments:
Post a Comment